Nu conteaza cand, o data in viata, cineva o sa te raneasca.

Nu are sa fie bine, nu am spus asta. Nu are sa fie usor..De aceea este asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa te desprinzi de ele. Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza..uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta ca iubirea ta sa fie inteleasa, sa primesti ceva inapoi. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta.Viata asta a ta care in unele momente iti este atat de imposibila. Ajungi sa te lupti cu ea parte in parte, dar lupta este prea lunga incat uiti pentru ce lupti, uiti ce trebuie sa primesti la final. Si cedezi.Dar de unde atata tristete? Din ce dimensiune sau coltisor al lumii apare si pune stapanire pe sufletele oamenilor? Eu cred ca, de fapt, ea nici nu pleaca. Ea ramane in interiorul nostru si din cand in cand sa mai odihneste, lasand fericirea sa conduca. Dar cum poate un lucru atat de trecator precum fericirea sa-ti aduca implinire?Recent am fost intrebata de ce sunt atat de trista. Nu am stiut ce sa raspund.. Poate pe moment am gasit un lucru marunt pe care sa-l spun. Dar oare care este acel motiv pentru care tristetea nu mai oboseste cand vine vorba de mine?Am realizat ca este atat de greu sa te desparti de cineva cu care ai impartasit atatea lucruri. Dar nu poti sa stai langa acea persoana daca nu iti mai ofera motive sa o faci. Chiar daca iubesti, este nevoit sa pleci. Nu stii unde, doar pleci sperand ca va fi mai bine. Dar..asta se intampla doar cu persoanele in viata; insa ce faci atunci cand un om este luat acolo sus, dispare..fara ca macar sa termini toate planurile pe care le-ai avut?Sunt atat de multe sentimente si atat de putine cuvinte..In urma unui om plecat din viata noastra, raman mereu amintiri ce nu se uita, nu se sterg, nu se ascund. Uneori dor, alteori ne dau puterea de a merge mai departe. Dar nu se uita, niciodata. Poate de aici si toata tristetea asta..In timp, totul se rezolva oricum, chiar daca raman urme.