În lectura de astăzi, Mântuitorul vorbește despre făclie (Lc.

8, 16).
Pe cea aprinsă nu o ascund, ci o pun în sfeșnic, ca să lumineze tuturor. Lumina alungă întunericul, iar în viața de zi cu zi acest lucru este limpede. Dar ce înseamnă cuvintele Mântuitorului pentru viața duhovnicească?
Tot ce s-a spus despre lumina făcliei se poate spune și despre lumina pe care omul însuși o poate răspândi. Cel care a primit lumina adevărului lui Dumnezeu le luminează calea celor din jur și le arată, prin propriul exemplu, cum trebuie să trăiască — așa cum a rânduit Dumnezeu.
Așa este, dar există o nuanță.
De obicei, lumina fizică doar luminează lucrurile, iar noi le vedem așa cum sunt. Același lucru se poate spune și despre lumina duhovnicească. Creștinul este chemat să lumineze calea oamenilor, să aducă lumina lui Dumnezeu în viața lor.
Dar oare lumina pe care o răspândește este cu adevărat lumina lui Dumnezeu?
Nu cumva denaturează poruncile lui Dumnezeu?
Nu cumva oferă un exemplu rău?
Tocmai de aceea Hristos spune că, în cele din urmă, totul va ieși la iveală și ne îndeamnă să veghem asupra noastră. Așa cum un operator folosește o foaie albă pentru a regla balansul de alb al camerei, astfel încât aceasta să redea corect și celelalte culori, și noi trebuie să ne întoarcem mereu la Evanghelie și la chipul lui Hristos, ca să fim ucenicii Lui adevărați și să facem cunoscută lumii lumina Lui.
📌Abonează-te/Подписывайтесь «Sare și Lumină»