📖😇În lectura de astăzi auzim cum cei care Îi voiau răul Îl acuză pe Hristos că îi alungă pe demoni cu puterea căpeteniei demonilor.

Nu toți cei care Îl urmau pe Mântuitorul erau de acord cu ceea ce spunea și făcea El. Dimpotrivă, unii erau foarte tulburați și, pentru a-i îndepărta de El și pe ceilalți, Îl acuzau de ceea ce era cel mai grav pentru iudei: că ar fi în legătură cu satana.
😇Așadar, Hristos îi alunga pe demoni, iar noi credem că o făcea prin puterea lui Dumnezeu, pentru că El Însuși este Dumnezeu întrupat.
Dar ce legătură are aceasta cu noi?
Uneori ne justificăm faptele și cuvintele prin convingerea că facem bine, iar prin ce puteri și cu ce mijloace le facem — ni se pare că nu contează.
Pentru Hristos, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Omul poate cădea și apoi se poate căi profund… Este un lucru rău, dar omul își dă seama că a păcătuit. Însă omul poate ajunge să-și îngăduie „păcatul cu conștiința împăcată”, străduindu-se să-și atingă scopurile prin orice mijloace.
Păcatul rămâne însă întotdeauna păcat, iar posibilitatea de a se pocăi o are doar
🕊cel care caută să fie sincer cu sine însuși;
🕊cel care este gata să trăiască în adevăr, chiar dacă adevărul este mai greu decât minciuna;
🕊cel care este gata să trăiască în bine, chiar dacă binele pare mai greu decât răul.
📌Abonează-te/Подписывайтесь «Sare și Lumină»