Свернуть поиск
Правая колонка
♥Capitolul 1
-LA-
Doamne! Ce frig e! Simt ca o sa-mi inghete urechile pina vine desteptul de Mark. Am vorbit cu el ca ne vedem la ora 19:00, la turn. I-am specificat sa nu intirzie fiindca vin de la camin si nu am haine foarte groase pe mine. Ce Dumnezeu ii ia atit ? Ma uit la fiecare parizian care trece pe linga mine, neavind nici o problema.Ce ciudati sunt si oamenii astia. Nu au nici o expreise pe fata.. Sunt asa de seci. Imi impreunez miinile la piept si incep sa bat involuntar din picior. Imi scot telefonul din buzunarul paltonului negru pe careil purtam si incerc sa il sun pe Mark.Un ton, doua, trei ... si nimic. Il apelez incontinuu inca vreo 5 minute, pina cind ma plictisesc si ma asez pe o banca la intimplare. Si astept, si tot astept vreo 20 de minute. La un moment dat, undeva in zare, vad un baiat inalt si blond care se indrepta fugind spre mine. Era Mark!
-Pe unde ai umblat? In 5 minute trebuie sa fim la cafenea! Si ti-am spus sa nu intirzii! Daca racesc, tu imi platesti medicamentele.
-Ok, ok. Scuze,Ona, chiar nu am vrut. Metroul cu care veneam s-a blocat si am ramas blocati vreo 10 minute acolo. Nu te supara pe mine.
-Bine, bine. Nu mai palavragi. Suntem asteptati si stii foarte bine ca urasc asta.
M-am ridicat de pe banca de lemn pe care intepenisem, la propriu, si am pornit-o impreuna spre Cafe Oz.Acolo urma ca eu, Mark si alti doi colegi sa sustinem un mic concert impreuna. Pe Mark il stiu de acum doi ani, de cind am venit la colegiu. Iar pe ceilalti doi i-am cunoscut aici, in urma cu citeva luni. Sunt niste oameni foarte draguti, cred ca unii din cei mai draguti pe care i-am intilnit pina acum. Jobul pe care il am ma ajuta sa string niste banuti pe care ii pun deoparte pentru garsoniera pe care vreau s-o inchirirez vara viitoare. De cind am venit aici, am avut o mie de locuri de munca. Am fost de la ,,fata care curata podeaua" si chelnerita, la ajutor de bucatar. Am facut tot ce am stiut si cum am stiut eu mai bine. Insa, dintre toate job-urile pe care le-am avut, asta imi place cel mai tare. Nu am facut niciodata cursuri de canto si nici nu mi se pare ca sunt prea buna la asta, dar ma straduiesc cit pot, iar daca celui care ma priveste ii place, cu atit mai bine.
Mark, care imi este si cel mai bun prieten, canta la chitara iar ceilati colegi ai mei, Martin si Oliver, ei canta la clape, respectiv tobe. Imi place mult atmosfera locului. Chelnerii si chelneritele sunt destul de simpatici si barmanul la fel. Uneori ne strangem dupa program si mai vorbim una alta, asa imi exersez si eu franceza.
Ajunsa impreuna cu Mark in fata cafenelei, o ocolim pentru a intra pe usa din spate. Cand intram, eu o iau in stanga pentru a ajunge la "cabina" iar el in dreapta pentru a se intalnii cu baietii. "Cabina" mea era defapt o camaruta intunecoasa de 2 pe 2 metrii, unde aveam suspendate cateva umerase cu niste rochite dragute, o pereche de blugi rupti si niste tricouri. Am luat blugii si un tricou negru de acolo si m-am imbracat cu ele. Mi-am pus pe cap o palarie, tot neagra,cu un bor destul de mare si am iesit. Toti trei ma asteptau la usa, aliniati. Am zambind larg cand i-am vazut si i-am salutat prieteneste. Pentru ca sunt noua in tot ceea ce inseamna concert sau cantat, am emotii inainte de fiecare reprezentatie. Toti cei din cafenea stateau cu ochii atintiti pe scena. Nu va imaginati ca era cine stie ce scena, la cam 50-60 de centimetri de podea, cu cele trei intrumente ale baietilor, un scaun inalt din lemn pentru mine si un microfon. Imediat ce s-a facut ora 20:00, cand era programat totul, am urcat pe scena. Ca de obicei, am avut un sentiment foarte frumos, de caldura. La cat de posomarati par parizienii astia pe strada, parca ti se umple sufletul de bucurie cand ii vezi cum aplauda si zambesc cand te vad. M-am asezat pe scaunul din mijlocul scenei rezervat mie, mi-am potrivit microfonul si am inceput. Am inceput cu melodia "One more night" de la Maroon 5 iar dupa asta totul a decurs foarte bine. Oamenii s-au simtit bine, au facut poze si ne-au ascultat cu zambetul pe buze iar asta inseamna ca ne-am facut datoria. Pe majoritatea persoanelor din cafenea ii cunosteam din vedere.
Unii oameni vin aici numai cand sunt concertele noastre si asta chiar ma incanta. Am terminat in jurul orei 22:00 cand toata lumea a inceput sa plece mai putin un cuplu care stateau la o masa mai indepartata si un grup de vreo 5,6 persoane care aveau masa de langa scena. Unul din baietii de acolo, m-a rugat sa cobor pentru a imi spune ceva. Am cobor, iar el m-a tras intr-un colt mai intunecat si mi-a spus ca unul din prietenii lui vrea sa o ceara pe iubita sa in casatorie si daca putem eu si baietii sa cantam "Marry you" de la Bruno Mars. Doamne! Cat de dulce! M-a coplesit gestul si m-am bucurat ca am putut sa ajut cuplul ala frumos. Recunosc ca nu stiam versurile, insa telefonul meu iubit m-a salvat. Am inceput sa cantam iar el, un barbat la vreo 23,24 de ani, saten si de o inaltime medie s-a ridicat, dandu-si scaunul la o parte, ingenunghiand in fata ei. A scos din buzunar o cutiuta rosie, timp in care noi am incetat.
-Vrei sa fi sotia mea? Sa ma lasi sa te iubesc la fel de sincer ca pana acum, tot restul vietii mele?, ii spune barbatul iubitei sale1
Femeia, cam de aceasi varsta, blonda, cu parul ondulat avea lacrimi in ochi. Isi pune mainile pe umerii lui si rosteste un "DA!" tare si raspicat. M-am bucurat! M-am bucurat cu tot sufletul! I-am privit pe toti cei de la masa, fiecare cu zambetul pe buze. O alta femeie, se repede spre prietena sa si o felicita, la fel si baiatul care a venit sa ma roage sa cant . Numai cel din capatul mesei, un barbat bine facut, cu parul saten si niste ochi mari si caprui , continua sa se holbeze la mine. Incerc sa ii evit privirea si sa imi iau colegii pentru a merge sa felicitam si noi cuplul proaspat logodit. Dupa ce totul s-a sfarsit, ma intorc in minunata mea cabina pentru imi schimba hainele.
Ajunsa la camin,colega mea de camera dormea dusa. Jasmine e o eleva venita cu bursa in Paris, ea fiind originara din Toronto, Canada. Ne intelegem bine, desi nu pot sa spun ca imi este o prietena buna. Niciodata nu am vorbit despre alte lucruri inafara de cursuri sau filme. Imi iau laptop-ul de pe birou si ies pe hol pentru a vorbi cu mama si cu sora mea. Intru pe Skype si le sun.
-Buna mami! Sper ca nu v-ati culcat...
-Nu puiule. Stii ca nu ma culc pana nu vorbesc cu tine. Ce faci Ioana?
-Sunt bine mama. Tocmai ce am ajuns la camin. Am avut concert la Oz, a fost tare dragut.
-Asa tarziu Ioana? E periculos...
-Nu iti face griji! Ma intorc in fiecare seara cu Mark, si el sta la camin, mai stii? Si baietii vin si ei cateodata cand Mark ramane la vreo petrecere.
-Ce frumos din parte lor.
-Mda. Pe acasa ce mai e? Ce face Lavinia?
-Totul e bine aici. Lav e sus, vrei sa o chem sa vorbiti?
-Sunt aici! se aude vocea surioarei mele
-Hei Lav,ce faci ?
-Minunat! Sa vezi ce am facut azi...
Am continuat o discutie lunga cu cei de acasa, mi-e tare dor de ei. Probabil acum va intrebati de ce mama imi spune Ioana si Mark, Ona. De cand ne cunoastem, nu a putut sa imi pronunte numele. Toate celelalte persoane cu cale m-am intalnit au reusit, mai mult sau mai putin, insa el a zis ca nu poate si punct. Si de atunci imi zice Ona. Ce inteleg eu prin acasa? M-am nascut si am copilarit in Romania, Bucuresti. Imediat ce am terminat liceul, m-am mutat in Paris pentru a studia aici. Urmeaza ca Lavinia sa dea bacul anul asta si sa vina si ea in capitala Frantei. Pentru ea am inceput eu sa lucrez, pentru a putea inchiria o garsoniera si sa stam impreuna. Pentru ai oferi conditiile necesare. Viata de camin nu e asa de buna cum pare de afara. Chiar dimpotriva! Primesti un coleg de pe nu stiu unde care poate fi dragut sau mai putin dragut. Eu, ma consider norocoasa ca am dat peste Jasmine. Nu e ea foarte sociabila, insa, macar nu e vreo drogata sau vreo dependenta de alcool si petreceri. Mama si Lavinia m-au sustinut mereu in ceea ce priveste mutarea mea aici si inceperea studiilor. Cat despre tata, el ne-a parasit pe mine si pe mama imediat dupa nasterea Laviniei. Nu mai stiu nimic despre el. Sincer? Nici nu stiu cum arata, daca ma intrebi.
Dupa ce am incheiat discutia cu mama si sora mea, am inchis laptop-ul si m-am strecurat usor in camera pentru a nu o trezi pe Jasmine. Mi-am azvarlit repede pe mine pijamalele si m-am bagat incetisor in patul moale, infofolindu-ma cu patura pana in gat. Imediat ce am inchis ochii, mi-a aparut in minte imaginea tipului din capul mesei, satenul cu ochii de caramel. Ma privea asa de intens, parca incerca sa ma dezbrace in imaginatie si nu reusea. Ciudat om! Cu aceste doua cuvinte pe care mi le-am spus in cap, m-a cuprins un somn profund.
Tresar cand aud soneria ceasului care indica nici mai mult nici mai putin de ora sapte fix. Incercam sa inchid nenorocita aia de alarma dar nu nimeream butonul potrivit. Dupa vreo doua minute de incercari, ma ridic in capul oaselor, enervata, si apas pe prostia aia de buton, gata-gata sa il stric. O vad pe Jasmine dormind bustean, fara macar sa ii pese de alarma aia sacaietoare. Ma ridic buimaca, clatinandu-ma de pe un picior pe altul pana sa ajung in fata usii de la baie. Intotdeauna ma trezesc prima pentru ca in fiecare dimineata, tin mortis sa imi fac un dus cu apa fierbinte care de obicei dureaza destul de mult. Imediat ce ispravesc cu dusul acela atat de relaxant, imi infasor corpul intr-un prosop alb si pufos care ma acopera cu totul pana la genunchi. Ma spal repede pe dinti si ies din baie. Imi indrept privirea spre ceas si observ ca trecuse jumatate de ora de cand ma trezisem, asa ca, ma gandesc ca ar fi dragut din partea mea sa imi trezesc colega de camera.
-Jasmine! E ora sapte si jumatate, ii spun cautand prin sifonier dupa un tricou
-Mhm...
-Jass! Ai prima ora biologie cu doamna Laurent, ii spun zambind pe sub mustati.
In mai putin de o secunda, Jasmine tasneste din pat si se indreapta grabita spre baie. De un an, de cand Jasmine a venit aici, doamna Laurent ii pune mereu bete in roate. Bineinteles, colega mea nu e tocmai stralucita la biologie si inca de la primul test in care a luat o nota mica, doamna profesoara o uraste pur si simplu. A intarziat o data la ora ei si a primit de trei ori mai multe exercitii la tema decat colegii ei si de atunci, Jasmine face tot posibilul sa isi invete la teste si sa ajunga la timp la ore.
Iese repede din baie si se indreapta spre birou, isi pune niste carti alandala in geanta ei neagra de piele, isi pune o pereche de pantaloni la intamplare, pe ea si un tricou alb si o zbugheste pe usa. N-o fi uitat ceva? Se intoarce nervoasa si se incalta cu o pereche de tenisi negri si fuge spre coridor. Rad in sinea mea cand o vad asa de grabita, mai ales, ca eu am prima ora tot biologie, cu cel mai tare profesor! Domnul Fontaine e un batran la vreo 70 de ani, cu fata brazdata de riduri si parul alb ca laptele care, spre surprinderea tuturor, inca preda. Si preda bine! Cand am avut prima mea ora de biologie m-a intrebat cum ma cheama si dupa ce m-am prezentat, s-a interesat de unde am aterizat si i-am spus ca vin din Romania. A fost asa de incantat cand i-am povestit cum e acasa incat in prima vacanta, s-a refugiat in Brasov impreuna cu familia. Mi-a spus ca a fost foarte impresionat. Sincer? M-am simtit tare mandra!3
Imi arunc din nou ochii spre ceas si vad ca mai am 10 minute pana cand imi incepe ora. Am ales sa port o fusta bleumarin si un tricou alb. M-am incaltat cu o pereche de tenisi simpli, bleumarin si mi-am aranjat cartile necesare intr-o geanta incapatoare. Imediat ce am fost gata sa plec, insfac cheile de pe birou, ies pe usa din lemn ponosit, provocand un scartait ascutit si o incui.
Merg oarecum grabita pe holurile caminului, pentru a ajunge la timp. Aud niste tipete in spatele meu. Ma intorc repede si il vad pe Mark care alerga spre mine cu o geanta atarnandu-i pe umar. Din cauza ca avea fermoarul deschis, toate cartile ii cad, formand o poteca de vreun metru.
-Ce bine ca m-ai auzit!, imi spune el apropiindu-se. Nu mai puteam alerga!
-Mark!, ii spun aratandu-i toate cartile de pe podea.
-Ah, frate! Ma astepti?
-Scuze, nu pot! Am biologie cu domnul Fontaine si stii ca nu vreau sa intarzii. Trimite-mi un mesaj inainte de pranz. Pa!, ii spun indepartandu-ma.
Mai aveam decat vreo 3,4 minute pana sa inceapa ora asa ca am alergat ca o besmetica pana in fata clasei. Imediat ce am ajuns in fata usii, a sunat si clopotelul. Doamne! Cat noroc! Intru silentios in clasa, unde dau cu ochii de domnul profesor care citea o carte. Intotdeauna vine cu vreo 10 minute inainte de inceperea orei si citeste. Spune ca inconjurat de profesori nu se poate concentra.
-Buna dimineata domnule Fontaine!, ii spun zambind larg
-Buna ziua domnisoara Ioana! Am ceva pentru tine,imi spune
-Da?, il intreb entuziasmata
Profesorul pune pe catedra, in fata mea, o cartea groasa. Ma apropii pentru a vedea despre ce e vorba si vad un titlul interesant:"Jean-Baptiste Poquelin (Moliere) Biografie"1
-Va multumesc domnule! Nici nu aveti idee cat de mult ma bucur! Am cautat-o peste tot!
-Ti-o daruiesc, imi spune profesor zambind. Stiu cat de mult iti place Moliere si stiu ca ai fi vrut sa ii citesti biografia si nu ai avut posibilitati. Este a ta!
Nu am mai spus nimic, doar am zambit si m-am dus sa imi ocup locul in clasa. O astfel de carte nu este atat de ieftina si nu am avut cum sa o cumpar iar la biblioteca nu am gasit-o (Stupid, nu-i asa?). M-am bucurat enorm! Abia asteptam sa ii spun mamei.
Am inceput ora cu zambetul pe buze, abia simtind cand a trecut. Doar am auzit clopotelul de pe hol care m-a trezit din reverie. Desi am notat tot, nu stiu despre ce s-a vorbit in clasa. Ma ridic de pe scaun, punandu-mi cartile in geanta si ies pe coridor.
Urmatoarele trei ore au trecut foarte repede. In fiecare pauza rasfoiam putin cartea daruita de domnul Fontaine. Dupa ce am terminat cea de a4-a ora, imi aud telefonul sunand. Il scot din geanta si raspund:
-Buna Mark!
-Buna Ona! Suntem cu totii in cantina, la aceasi masa ca de obicei. Vii?
-Da. Sunt pe drum, ii spun amicului meu, terminand apelul
Ma indrept grabita spre cantina si ma asez la coada pentru a imi lua pranzul. De obicei nu manac cine stie ce la pranz, insa, acum eram cu adevarat lihnita! Imi iau ce mi se pare mie ca arata mai bine acolo si o sticla de apa, platesc si ma indrept spre locul unde erau prietenii mei. La masa erau Mark, Alex si Gracie. Pot sa spun ca cu ei petreceam mare parte din timp atunci cand nu aveam concerte la cafenea sau nu stateam in camera si citeam. Erau oameni simpatici. Alex era de pe undeva din Danemarca iar atunci cand ne-am intalnit mi-a spus ca il cheama Alexander cu o voce asa de rece si dura. Cu timpul m-a lasat sa ii spun Alex, suna mai romanesc. Iar Gracie e din Statele Unite, mai exact din California. N-am inteles niciodata de ce a vrut sa vina sa studieze la Paris.+
-Buna tuturor! Ce mai faceti?, ii intreb cand ma asez la masa.
-Bine!, imi spune Gracie. Barfeam!
-Uu, pe cine? Vreau si eu!, le spun cu un soi de amuzament in voce.
-Pe inlocuitorul domnului Fontaine, imi explica Alex
-Pe cine? Domnul Fontaine nu mai preda? Azi am avut ora cu el...
-Cum? Nu ai auzit?, ma intreaba Mark
-Ce sa aud?
-Domnul profesor pleaca cu nu stiu ce proiect la nu stiu ce congres pentru urmatoarele doua saptamani. O sa vina un inlocuitor doar cu vreo 3 ani mai mare decat noi. Maine are prima lui ora aici in scoala, imi spune Gracie
-Ce nasol! Cine stie ce pampalau o veni? Cum o fi capatat postul? Tocmai ce a terminat facultatea si vine sa ne predea noua...
Eram cu adevarat suparata. Iubeam orele de biologie ale domnului Fontaine, chiar daca astazi nu am fost atenta, si nu vreau un alt profesor. Chiar daca e pe termen limitat. Daca nu ma place? Ce o sa fac atunci?
Terminam toti patru de mancat si mai ramane o jumatate de ora din pauza de masa asa ca ne hotaram sa mergem la bancutele din fata corpului principal. Stateam acolo din cand in cand, nu venea foarte multa lume acolo pentru ca multi ori bantuiau coridoarele ori isi terminau temele la diverse materii, asa ca era chiar liniste. Surprinzator, pe cat de frig era aseara, astazi era chiar ok. Nu am avut nici o problema chiar daca eram in fusta. In timp ce statea intinsa pe o banca punandu-mi capul pe picioarele lui Gracie, rasfoind cartea primita in dar de la domnul profesor, Mark ma intreaba:
-La cat trebuie sa fim azi la cafenea Ona?
-Ce e azi?, il intreb fara sa ma deranjez sa imi mut privirea spre el
-Miercuri, imi raspunde el simplu
-La opt fix incepem, la fel ca ieri. Ne vedem la turn la sapte. Ai grija sa nu intarzii!
-Bine, o sa incerc.
Restul zile a fost destul de plictisitoare, nimic interesant. Ma tot gandeam la ce mi-au zis prietenii mei. Inlocuitor pentru domnul profesor? Nu prea imi vine sa cred ca si-ar lasa domnul Fontaine orele pe mana unui incepator, dar, treaca-mearga. Omul e unul dintre cel mai buni profesori din scoala, cred ca e normal sa participe la tot felul de proiecte.
O data ajunsa in camera mea de camin, ma descalt si ma arunc in pat. Aveam de facut un eseu pentru doamna Garcia, doamna de franceza, despre viata unui pictor celebru si tema la matematica. Nu cine stie ce... La fel ca toti ceilalti elevi veniti de prin alte tari, aveam ore suplimentare de franceza. Doamna Garcia nu are mai mult de 35 de ani sau cel putin nu arata si are un stil vestimentar... interesant! Vine mai mereu imbracata hippie, cu pantaloni evazati si bluze colorate sau plovare crosetate si cu un fel de bentita de jur imprejurul capului. Nu poarta niciodata machiaj, ceea ce mi se pare genial si e mereu vioaie. E un om care apreciaza arta in esenta ei si pentru asta o respect. In timp ce imi scormoneam prin geanta pentru a imi gasi telefonul, usa camerei se deschide si pe ea intra Jasmine. Avea ochii umflati de plans si rimelul scurs pe toata fata. M-am cam speriat cand am vazut-o. Ea doar si-a dat tenesii jos si s-a aruncat in pat, incepand sa planga isteric. M-am indreptat spre patul ei si i-am pus mana pe umar.
-Jass? Ce ai patit? S-a intamplat ceva cu Louis?, o intreb. Louis este iubitul lui Jasmine
-Sa nu mai pronunti numele acelui monstru!, imi spune ea aproape tipand
Ok. Deci clar s-au despartit
-Ce a facut? Haide Jass! Vorbeste cu mine!, ii spun eu ingrijorata
Fata se intoarce cu privirea spre mine si isi sterge lacrimile de pe obraji cu ambele palme si incepe sa imi povesteasca. Imi zice ca mergea linistita sa se vada cu Louis in pauza de masa, undeva in spatele scolii. Cand sa iasa din cladirea principala il vede pe nemernic sarutand o tipa din ultimul an. O blonda subtirica dupa care saliveaza toti baietii...mai putin aia inteligenti. Imi spune ca nu si-a dat seama cand s-a trantit usa din spatele ei iar cei doi au tresarit la auzul zgomotului, observand-o pe Jasmine. Ea s-a indepartat de ei, intrand din nou in scoala iar el o urmarea, incercand sa o opreasca. La un moment dat, a reusit sa o ajunga din urma, apucand-o de brat. "Jass, trebuie sa ma asculti. Nu e ceea ce pare" ii spune el. Ce cliseu! De altceva nu esti in stare baietel? "Louis, lasa-ma! Am vazut ce a trebuit sa vad si totul e foarte clar" ii spune ea."Jasmine, te rog! Iarta-ma! Nu o sa se mai intample" Cliseic! Din nou! Frate esti varza! "Asculta bine la mine! Daca cumva te mai apropii de mine ma jur ca te plesnesc! Ia-ti mainile de pe mine, monstrule! Lasa-ma in pace!" Asta e fata mea! I-ai zis-o Jass! Dupa ea a alergat pe coridoare, plangand pana a ajuns in camera. Pana cand a trebuit sa plec spre cafenea, am stat cu ea incercand sa o fac sa se simta mai bine si facandu-mi eseul si tema.
Mi-am schimbat repede hainele si am iesit din camera. Ma imbracasem cu o pereche de blugi albastri si un tricou alb pe care scria" Paris is always a good idea". Ma incaltasem cu o pereche de botine negre din piele si imi luasem si paltonul cu mine, stiind ce frig a fost seara trecuta.
Am iesit din curtea caminului si m-am indreptat spre prima statie de autobuz. Era destul de aglomerat iar in acele momente mi-as fi dorit sa pot lua un taxi dar nu am de gand sa cheltuiesc banii fara rost. M-am urcat in autobuz si am incercat sa imi gasesc un loc unde pot sta. Gasesc imediat un scaun liber si ma asez comod pentru ca aveam ceva de mers. Dupa vreo douazeci de minute, autobuzul s-a golit, ramanand aproape singura. Mai aveam doar o statie asa ca m-am ridicat de pe scaun si imediat ce am ajuns am coborat grabita. M-am indreptat spre turn si m-am asezat pe aceasi banca pe care ma pusesem si seara trecuta. Se lasese racoare asa ca am hotarat sa imi pun paltonul pe mine. Asteptandu-l pe Mark care, ca de obicei, era cu Alex nu stiu pe unde, simt o persoana asezandu-se pe banca, langa mine. Privesc subtil, cu coada ochiului barbatul cu care imparteam banca si observ ca era misteriosul saten de la cafenea. Ce o cauta aici? Si de ce dintre atatea banci libere a ales-o fix pe asta? In timp ce eram pierduta in gandurile mele, ii aud vocea groasa:
-Tu canti la cafenea, nu-i asa?
-Da, eu.ii spun intorcandu-ma spre el pentru a-l putea privi mai bine. Era chiar chipes
-Lucas, imi spune el zambind
-Ioana, ii spun scurt incercand sa par indiferenta.
-Cum? ma intreaba el confuz
-I-OA-NA, ii spun eu razand cu pofta
-Ioana?, incearca el sa imi reproduca numele
-Da. E bine...
-Ma bucur sa te cunosc!, imi spune si imi zambeste sarmant
Va urma...
Next - la +5 likeuri si citeva pareri :3
-LA-

Присоединяйтесь — мы покажем вам много интересного
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Комментарии 5
Ar fi bine sa imi faci si o dedicatie
Normal ca vei avea dedicatie
-LA-